'42-'43

In toamna anului 1942, Alice Dimancescu, iubita mea mama, se desparte de tatal meu, Nelly Dimancescu. Transformata profund ca traire spirituala ca urmare a unei pasiuni reciproce, compatibile pe multiple planuri, se va casatori cu tanarul inginer Casin Popescu - prieten si protejat al familiei.

Renegata un an de zile de familie pentru acest pas, Alice se retrage, autoizolandu-se impreuna cu fiica ei Sanda/Teti care avea 8 ani. Ramane toata iarna la via din Valea Mieilor, pe care o administreaza cu delegatia fratilor (Gabriela si Radu Grunau). Zilele splendide ale unei toamne nostalgice si ruginii – pline de rodul naturii, se curma prin instalarea unei ierni aspre si lungi.

Mama si fiica petrec acest episod “hibernal” in tovarasia Molditei si a puilor ei, Spritz si Bobb - dulaii nostri. Alaturi si de misterioasa Tubby si de Mitzi-Matzi-Tutzi-Mutzi o pisicuta blajina si jucausa, care din pacate avea sa fie sfasiata la aparitia primaverii de cei trei caini infometati dupa o iarna grea.

A venit si vacanta mare a lui 1943. Teti a dat in particular (fara sa frecventeze) la Urlati a doua clasa primara, iar eu am absolvit cursul inferior la Liceul Titu Maiorescu, dand examenul de capacitate.

Vin zilele calduroase de vara cand aveam sa ma bucur din plin de biciclete si de prietenia copiilor din vecinatatea viei noastre: Viorica si Niki Voichita din Ploiesti.

Azi, 2 iulie 1943, zi caniculara, am adus cu bicicleta presa de la Urlati si pe drum am rasfoit ziarele. Se aniverseaza un an de cand generalul german Erich von Manstein, devenit maresal, a cucerit in Crimeea cea mai mare fortareata asediata si nemtii serbeaza caderea Sevastopolului.