Ultima vanatoare a lui Paul Adolf Grunau

Intr-o dimineata de vara, am mers la o noua vanatoare cu bunicul meu, “tan-tan-tane”. Era in 1936.

Doua luni dupa aceea, un taximetrist din Bucuresti a sosit pe o vreme ploioasa spre a-l transporta pe Tan-tan-tane de la vie spre Bucuresti. La 76 de ani, facuse o criza de uree in sange . Aparent, credeam ca nu are probleme. Soferul a innoptat in camera lui nenea Radu. Ploua mereu. A doua zi drumul devenise impracticabil si o pereche de boi a remorcat masina pana la soseaua natioanala. Tan-tan-tane facea ultimul drum spre Bucuresti, lucru nebanuit de nimeni din familie.

Dupa catava zile, pe 8 octombrie 1936, Paul Adolf Grunau se stingea linistit din viata, venerat de familie, elogiat de corpul profesoral si de studentii sai.

La ultima vanatoare purta sapca obisnuita, pe care am preluat-o din 1981 de la tanti Ella, pastrand-o ca o amintire sfanta, asa cum o considera ea. O port toamna, cu mare drag, amintindu-mi de tan-tan-tane si de vanatoarea de la vie.

In contextul de provizorat in care tan-tan-tane coordona administarea viei defunctului Titica Eustatiu, am plecat cu bunicul meu spre “cancelarie”, nume simandicos, ales anume spre a-l obliga pe Nicolae Radu, vierul defunctului Mitita Eustatiu, sa fie mai patruns de disciplina si raspundere in a da socoteala de intrebuintarea timpului si a banilor cheltuiti. Din doua in doua zile erau verificari scriptice intr-un mic birou… cancelaria.
Tan-tan-tane, dupa ce a fost salutat de vier l-a intrebat pe acesta daca ”a bagat ceva sub nas”. Dupa care s-a hotarat sa revenim mai tarziu la cancelarie. Eu m-am uitat mirat spre amandoi. Indepartandu-ne, bunicul mi-a tradus: inseamna daca a luat masa. Cum se pare ca vom merge dupa masa la cancelarie, ne-am continuat drumul, devansand vanatoarea proiectata.

Curand, strecurandu-ne prin trestia inalta am ajuns la o uluca lipsa din gardul de hotar spre Eforie. Trecand prin via lui madame Todie am coborit pe o poteca salbatica in lunca putin umblata a Cricovului, proprietate tot a Eforiei. De data aceasta tan-tan-tane nu cauta vulpi sau iepuri ca in alte dati. In patru randuri a tras atunci cand nu ma asteptam in vazduh. Intr-un final, s-a multumit cu impuscarea a doua potarnichii pe care cu greu le-am gasit, neavand cainele cu noi.
Eram in clasa a 2-a primara atunci si tan-tan-tane s-a dresat lui tanti Ella, raspunzandu-i la intrebarea pusa: “Da, m-am distrat cu adorabila creatura cat am fost singuri acasa”.

citeste si:

• Sapca profesorului Grunau

___________________________

Referinte - Paul Adolf Grunau

• Istoricul invatamantului silvic in Romania (1906) (BCU)
  Manualul Silvic, traducere din germana (Botanica/1911, Zoologia/1912)
• Numiri de cadre didactice - 1926 (Scoala Politehnica din Bucuresti)
• Articol publicat (Revista Padurilor, septembrie 1936)
  
  

• Cuvinte pentru Profesorul Grunau la retragerea din activitate (Viata Forestiera, februarie 1934)
• la moartea Profesorului Grunau (Revista Padurilor, noiembrie1936, Viata Forestiera, octombrie 1936)

• Povestea lui Paul Grunau, Adevarul, 2017