Anul 1941

La inceputul anului 1941, pe soseaua nationala, pe directia Buzaului, au inceput sa curga mari unitati mecanizate germane. Aproape la orice ora a zilei, pe deschiderea vizuala dintre iesirea Albesti-Paleologu spre Loloiasca, se puteau distinge in limitele orizontului, fara binoclu chiar, suita nesfarsita si grabita a autocamioanelor Opel Blietz care veneau dupa o interventie scurta dar eficienta in Balcani, in care repurtasera o victorie clara, dar total inoportuna calanderistic. Nemtii pierdusera startul demararii planului Barbarosa, avand o intirziere de aproape o luna si jumatate, ce se va dovedi strategic decisiva in prima esuare a invincibilului Blitzkrieg, la inceputul de decembrie in fata Moscovei.

In 22 iunie dimineata, intr-un sprint prelungit cu Alcion-ul lui nenea Radu, am cumparat din Urlati toate ziarele, fara nici o exceptie: Universul, Timpul si Curentul, pe care le-am adus acasa nedeschise.
Pe prima pagina, un supra-titlu mare si pronuntat era comun in toate ziarele cumparate: “Va ordon treceti Prutul!” cu poza regelui Mihai si a Generalului Antonescu. Titlurile comunicatele militare ale inaltelor comandamente roman si german erau si ele pe prima pagina. In zori de zi se pornise avalansa.

In Urlati bateau la nesfarsit clopotele si era un entuziasm contaminant. Din timp in timp, 20 aparate IAR decolate de la aerodromul militar de langa Mizil brazdau cerul pentru ca mai tarziu sa patruleze in celule de cate doua avioane, facand controlul liniei feroviare dinspre Ploiesti (traseul cel mai apropiat al unui ipotetic atac aerian sovietic ar fi avut ca tinta rafinariile din zona).
Masurile preventive germane in special pentru a apara aurul negru din Valea Prahovei si cu precadere Ploiestiul aveau sa se concretizeze curand printr-o serie de masuri militare preventive. Astfel au fost amplasate in cerc inchis in jurul orasului Ploiesti zeci de baloane captive uriase, care cu conditia de a fi numeroase ar fi blocat printr-o plasa legata intre ele patrunderea aviatiei inamice, intocmai precum incercasera britanicii la apararea aeriana a Londrei. Si asa cum erau amplasate, formau un evident obstacol de ordin psihologic impotriva unor atacuri ale aviatiei inamice purtate la mica si medie inaltime.
Insa fundamentul decisiv, desigur, a fost transferul diviziei a 5-a antiaeriana germana (5 Flak Division) dislocata din nordul Germaniei unde inerent slabea zona respectiva prin plecarea unei unitati de elita. Pe langa bateriile de 88 mm, divizia avea in componenta trenuri blindate, unitati de proiectoare, unitati de ascultatoare si un sistem performant de radar. Era usor de remarcat cata importanta dadea OKW-ul apararii regiuniii petroliere Ploiesti, importanta care depasea net chiar si apararea unor centre urbane, poate doar cu exceptia Berlinului. Comanda Diviziei a 5-a antiaeriana germana era asigurata de generalul Julius Kuderna.

In primele ore ale razboiului declansat aviatia sovietica a suportat handicapul distrugerii aparatelor proprii la sol, fiind surprinsa de evenimente. In scurta vreme au inceput se execute actiuni limitate (fiind in criza de aparate) asupra obiectivelor strategice majore, cu prioritate asupra celor petroliere. Zburau in formatiuni reduse (celule) sau chiar in misiuni solitare, in special in zboruri de noapte, urmarind cel mult un efect demoralizant asupra populatiei civile. Astfel, in regiunea podgoriilor Valea Calugareasca-Valea Mieilor, zona suprapopulata de fenomenul refugiului din fata potentialului pericol al bombardarii centrelor urbane, au urmat nopti cu atmosfera dramatica dupa 22 iunie 1941: clopote trase la biserici, modulatii lugubre ale sondelor petroliere sau tonul alarmant ala sirenelor uzinelor din zona sau din localitatile invecinate (Campina, Baicoi etc.).

Noii locatari ai viei Radalicella, la fel ca si vecinii lor, respectau strictetea camuflajului. Noaptea, cand incepea sa se auda rabufnitul surd al bombelor tot mai aproape, ne adaposteam in pivnita cu bolti de caramida printre butoaie. Avioanele sovietice inchideau cu intermitenta motorul spre a nu fi detectate de reflectoare si prinse de rafalele tunurilor antiaeriene germane. Odata prinsi in incidenta incrucisarii puternicelor fascicole de lumina ale reflectoarelor ce rascoleau intunericul vazduhului, aviatorii rusi nu mai urmareau plasarea bombelor asupra obiectivelor militare, ci doar sa scape cit mai grabnic de greutatea suplimentara a bombelor – abandonandu-le rapid, oricum si oriunde. De aici si prudenta – exagerata in aparenta a populatiei civile – caci bombele lansate de aviatia sovietica in 1941 cadeau la intimplare noaptea, oriunde te asteptai mai putin: in mijlocul unei gospodarii cu aceleasi sanse ca si intr-o rapa pustie.

Totul a durat doar catava saptamani, pana cand frontul s-a indepartat prin eliberarea rapida a Basarabiei si Bucovinei. Luptele frontului, actiunea aviatiei si indepartarea bazelor de plecare nu au mai permis sovieticilor sa se ocupe de interiorul tarii noastre. De altfel actiunea aviatiei rusesti din aceste zile pana la 23 August 1944 a fost nula.