Din nou la vie

In copilaria mea prescolara traiam zile de bucurie si neastampar, zile care se scurgeau greu cand eram pregatit ca vom face deplasarea de la Bucuresti la vie. In primul rand calatoria cu trenul avea un farmec special. Mai ales ca speram, cu folos de fiecare data, sa nu ocolim vagonul restaurant. Apoi urma cavalcada fantastica, adica episodul deplasarii cu trasura, de la gara Albesti-Muru pana la vie, pret de 4 km.
In sfarsit, era atmosfera noua, rustica si colorata cu imagini surpriza. Tacanitul monoton dar linistitor al sondelor, ecoul cadentat al rotilor de car din vale, cantecele naive de dor ale femeilor din podgoriile vecine. Totul avea o vraja tainica pentru mine, venit de la oras.













Astazi dimineata cand m-am sculat, tanti Ella m-a chemat sa vin repede la poalele ciresilor enormi din patele casei, unde mi-a aratat urme de taciuni incinsi lasati pe coasta dealului. Mi-a spus ca in noatea care se incheiase a poposit un grup de pitici care au lasat ca amintire un avion cu fuselaj din sarma groasa, finisat cu panza alba. Avionul avea o anvergura de aproape 1m, rotile si elicea fiind negre. Ce vremuri frumoase! Si ce trairi nevinovate!
Peste numai 5 ani, va incepe aici mai mult ca in alte colturi din tara razboiul.

In casa existau anumite obiecte pline de interes, unele venite din alta lume.
O pereche de cizme largi de cauciuc, bune de noroi, aduse din SUA, de la Springfield (incaltat cu ele in foto); o cascheta coloniala alba si scortoasa din La Valetta/Malta adusa de nenea Radu dintr-o croaziera mediteraneana; un ochean militar enorm, adus tot de el, cu care ma delectam ore intregi privind in zare peste lunca Cricovului, acolo unde se profila soseaua si uzina electrica ce serveste Urlatiul.
Doua biciclete, mereu umflate, erau adapostite in crama de la parter a vilei. Prima o bicicleta de curse, un Alcione Tour de France, apartinand lui nenea Radu, adusa din calatorii din Occident. A doua era marca Christoff, cumparata de tata din Anglia; spre deosebire de prima, frana era pe torpedo.
In sufragerie era un aparat de radio Philips care se auzea perfect.
In camera lui nenea Radu se gasea intr-o ladita o comoara: colectia Submarinul Dox sau detectivul Sherlock Holmes si Harry Taxon.
Un teasc mic cu toate piesele componente plus multe curse de soareci.
Dar era sa uit! Armele de foc, amandoua aduse de nenea Radu: un ZB si un Mannlicher. Si in sfarsit, un pistol urias pentru tras cu rachete semnalizatoare.