Cele trei proprietati viticole, care functional motivau accesul la artera vicinala despre care am pomenit, au fost reunite prin cumpararea de suprafate dispersate si complementare, de catre acelasi proprietar din Craiova, magistratul Dumitru Eustatiu. Dupa anul 1907 (imediat dupa preluarea lotului) acesta a facut forme juridice prin care facea partajul suprafetei totale de 30 pogoane vie si 2 pogoane padure. Motivul determinant al partajului survenit era cauzat de faptul ca din pricini de sanatate, el nu se putea desprinde de Craiova si implica in activitati viticole curente.
Astfel, pornind din drumul vicinal, primele 10 pogoane de vie le va mosteni ca dota cel mai mic dintre copii - Eugenia Eustatiu.
Aceasta se casatoreste in anul 1892 cu inginerul silvicultor Paul Adolf Grunau din Bucuresti, devenit mai tarziu profesor universitar.
(foto: Eugenia si Paul Grunau)
Mai departe, spre interiorul frontal al dealului - Mitita Eustatiu - fratele mijlociu ca etate, mostenise alte 12 pogoane de vie cu locuinta, pivnita si acareturi, spre deosebire de sora lui care nu avea o casa pe teren.
In sfarsit, cel mai mare dintre fratii mostenitori - Titica Eustatiu - primea sase pogoane de vie si paduricea de 2 pogoane precum si o vila cocheta, crama si pivnita (sub casa, pe coasta).
Inca anterior primului razboi mondial, Eugenia Eustatiu devenita Grunau, impreuna cu sotul ei Paul Adolf prosperau ducand o viata unita si foarte chibzuita. Reusesc in paralel sa realizeze o adevarata performanta. Sa construiasca la Bucuresti, pe strada Paris nr.13, (atunci Aleea Blanc) o casa foarte incapatoare, cu un stil remarcabil, avand noua camere, living si dependinte. In acelasi timp sa realizeze la Valea Mieilor, langa Urlati, o vila cocheta si practica. La inceput semisezoniera (se va extinde ulterior si va fi adaptata conditiilor de iarna) formata din 5 camere, o terasa inchisa, dependinte. Vila avea o pivnita din zidarie cu bolti de caramida si o crama moderna, inglobata in centrul constructiei. In paralel, familia a construit o crama separata, din lemn de stejar, pentru procesul primar al vinificarii si pentru depozitarea utilajelor anexe. S-a mai construit si o casa a vierului (vechilul) din 2 camere plus toate acareturile necesare unei mici gospodarii.
Aceste reusite pe plan administrativ au fost armonizate prin aparitia a trei copii in opt ani: Gabriela/1894, Radu/1897 si Alice/1903, fapt care va justifica “botezarea” vilei si a viei cu numele de “Radalicella”.
(foto: de la stanga la dreapta: Alice, Radu si Gabriela (Ella) Grunau)
In anii aceia toata Valea Mieilor era ca si mai tarziu ne-electrificata, seara aprinzandu-se lampi portabile cu gaz, singura lampa fixa fiind o uriasa lampa plafoniera, tot cu gaz, montata in veranda inchisa.
Incalzirea era rezolvata cu lemne in sobe din teracota.
Pe toata Valea Mieilor, problema apei curente si a canalizarii era, ca si acum de altfel, un deziderat. Apa potabila si menajera era adusa cu sacaua, tractata manual pe drumeagul dintre cei trei Eustatii tocmai de la paduricea situata la via lui Titica Eustatiu. Ulterior, apa depozitata intr-un hardau la gospodaria Paul Adolf Grunau era repartizata la cele 3 “lavabouri” din interiorul vilei.
Cat priveste toaleta, aceasta functiona intr-un cochet chiosc din lemn cu jaluzele si acoperis din tabla.
Apa colectata de burlane la ploi era depozitata in 4 tuburi prefabricate din beton situate la colturile casei. Astfel, apa era folosita pe parcursul anului la prepararea solutiei de piatra vanata pentru cele 3 stropituri ale viei cu calimaxuri/vermorele.
Mai era si o casa separata – la 100 de metri in vie alcatuita din 2 camere construita din caramida, acoperis din tabla si priciuri colective pentru dormit precum si o soba mare, incalzita cand era cazul cu vita de vie, uscata. Aici erau adapostiti oamenii (barbati si femei) adusi ca mana de lucru din satele de pe Cricovul Sarat la muncile viticole, pe o perioade de 10-14 zile. Constructia era numita uzual “Casa Oamenilor”.
Alice Grunau, se casatoreste in 1928 cu capitanul Ioan Dem. (Nelly) Dimancescu, ofiter la Vanatorii de Munte si absolvent de studii universitare de educatie fizica la Springfield College/USA (1926), veteran al primului razboi mondial. Vor avea doi copii: Radu Mihai/1929 si Alexandra (Sanda) Teodora/1934. In 1944, Alice se recasatoreste cu ing. Casin Popescu (nascut 1917) cu care l-a avut pe Vlad Calin Andrei/1943.
Unicul fiu al lui Adolf Paul Grunau, maiorul Radu Grunau de la Regimentul de Cavalerie 4 Rosiori Regina Maria (formatie de elita a Garzii Regale), in 1938, la 41 de ani, se casatoreste cu Viorica Bratianu cu studii universitare, fiica unor mosieri din Badulesti (Arges-Dambovita). Din mariajul lor s-au nascut Alexandra Maria /1941 si Paul Radu Grunau/1943, a caror copilarie si adolescenta, spre deosebire de cei trei veri ai lor (Radu, Sanda si Vlad), a fost legata mai mult de leaganul traditional al familiei boierilor Bratianu din Badulesti decat de via Radalicella.
Cel de al treilea vlastar al lui Paul Adolf Grunau cu Eugenia Grunau - Gabriela Grunau - respectiv si cea mai mare in etate din cei trei urmasi, a fost si cea mai eficienta prin contributia ei
afectiva si trairile sentimentale avute. Fiinta sensibila, cu preocupari estetice si inclinari deosebite fata de practicarea picturii peisagiste, Gabriela nu se va casatori.
Si-a desfasurat viata linistita in casa parinteasca in strada Paris 13 si dupa nationalizare (1948-1952), cand familia Grunau a fost evacuata fortat, a primit sa locuiasca in casa lui Alice Grunau (divortata intre timp de Casin Popescu) din strada Aviator Sanatescu nr. 50.
Dupa 1920, Paul Adolf Grunau a cumparat de la veciunul sau Nabadae, situat in vestul amplasamentului viei Grunau, 2 pogoane de vie situate langa drumul vicinal, de aceeasi parte. Suprafata viei Paul Adolf Grunau din Valea Mieilor ajungea la un total de 14 pogoane.
.JPG)
De asemenea, imprumutand mentalitatea si spiritul tehnic exigent cu care se rezolva eficient in domeniul silvic orice fenomen de eroziune sau inundare de teren prin efectul apelor pluviale sau al torentilor, Paul Adolf Grunau a transpus prin analogie lucrari de baraje, intariri de teren sau protectii preventive pe directiile zonelor vulnerabile. A realizat indiguiri sau ramforsari de piatra, impletituri cu nuiele groase sau material lemons. Astfel, disciplinand natura, Paul Adolf Grunau si-a exersat si rezolvat problemele viticole preventive prin adaptarea profesionalismului invatat si practicat la tehnica forestiera, pe parcursul stagiilor din Germania si Franta.
Profesorul inginer Paul Adolf Grunau incepuse sa-si desfasoare vocatia silvica preocupat de a ridica stacheta exigentei si virtuozitatii in miscarea forestiera romana dand startul invatamantului de specialitate la nou infiintata Scoala de Silvicultura de la Branesti (1893).
In acelasi an se deplaseaza pentru un stagiu profesional de un an la Chambery in Savoia (sud estul Frantei). Aici activeaza ca atasat al conventiei forestiere locale. Tot aici se naste si Gabriela, primul sau copil.
Intre 1893 si 1907 Paul Adolf Grunau activeaza cu multa pasiune ca gospodar, staruind sa-si doteze Scoala de la Branesti cu o padure, pentru aplicarea metodologiei occidentale pe meleagurile noastre. Reuseste sa inglobeze padurea Pustnicu 620 ha (1902). Padurea reprezenta pentru Paul Adolf Grunau procesul unei metamorfozari spre o viziune moderna, cu linii deschise, drumuri pietruite, arborit, rasarit si regenerat, exploatari ingrijite, terenuri ameliorate, desecate si fixate, tehnica insamintarilor s.a.
Inainte de 1893, Paul Adolf Grunau a functionat ca atasat la Circumscriptia Silvica Bucuresti-Sinaia. Amintiri personale, ascultate “pe vin” de la fiica sa Gabriela Grunau vorbesc despre plimbari cu trasura ocolului Silvic Sinaia, vizitiu fiind un padurar. Se mergea pana la vama de la granita situata la extremitatea nordica a Predealului. Aici, cu un bacsis acordat granicerilor se depaseau limitele tarii pentru a savura “o halba de bere” pe teritoriul imperiului Austro Ungar.
Dupa 1907 Paul Adolf Grunau este numit sef al Serviciului Plantatiilor din Directia Tehnica a Administratiei Forestiere a Statului.
Publica "Istoria invatamantului silvic in Romania" (1907) si traduce din germana Manualul silvic (1911-1912). Intre 1923 si 1933 este profesor al Catedrei de Administratie Forestiera si Protectia Padurilor in cadrul Scolii Politehnice. Publica numeroase lucrari in revistele de specialitate ale vremii (Revista Padurilor, Viata Forestiera).
Astfel, pornind din drumul vicinal, primele 10 pogoane de vie le va mosteni ca dota cel mai mic dintre copii - Eugenia Eustatiu.
Aceasta se casatoreste in anul 1892 cu inginerul silvicultor Paul Adolf Grunau din Bucuresti, devenit mai tarziu profesor universitar.
(foto: Eugenia si Paul Grunau)Mai departe, spre interiorul frontal al dealului - Mitita Eustatiu - fratele mijlociu ca etate, mostenise alte 12 pogoane de vie cu locuinta, pivnita si acareturi, spre deosebire de sora lui care nu avea o casa pe teren.
In sfarsit, cel mai mare dintre fratii mostenitori - Titica Eustatiu - primea sase pogoane de vie si paduricea de 2 pogoane precum si o vila cocheta, crama si pivnita (sub casa, pe coasta).
Inca anterior primului razboi mondial, Eugenia Eustatiu devenita Grunau, impreuna cu sotul ei Paul Adolf prosperau ducand o viata unita si foarte chibzuita. Reusesc in paralel sa realizeze o adevarata performanta. Sa construiasca la Bucuresti, pe strada Paris nr.13, (atunci Aleea Blanc) o casa foarte incapatoare, cu un stil remarcabil, avand noua camere, living si dependinte. In acelasi timp sa realizeze la Valea Mieilor, langa Urlati, o vila cocheta si practica. La inceput semisezoniera (se va extinde ulterior si va fi adaptata conditiilor de iarna) formata din 5 camere, o terasa inchisa, dependinte. Vila avea o pivnita din zidarie cu bolti de caramida si o crama moderna, inglobata in centrul constructiei. In paralel, familia a construit o crama separata, din lemn de stejar, pentru procesul primar al vinificarii si pentru depozitarea utilajelor anexe. S-a mai construit si o casa a vierului (vechilul) din 2 camere plus toate acareturile necesare unei mici gospodarii.
Aceste reusite pe plan administrativ au fost armonizate prin aparitia a trei copii in opt ani: Gabriela/1894, Radu/1897 si Alice/1903, fapt care va justifica “botezarea” vilei si a viei cu numele de “Radalicella”.
(foto: de la stanga la dreapta: Alice, Radu si Gabriela (Ella) Grunau)In anii aceia toata Valea Mieilor era ca si mai tarziu ne-electrificata, seara aprinzandu-se lampi portabile cu gaz, singura lampa fixa fiind o uriasa lampa plafoniera, tot cu gaz, montata in veranda inchisa.
Incalzirea era rezolvata cu lemne in sobe din teracota.
Pe toata Valea Mieilor, problema apei curente si a canalizarii era, ca si acum de altfel, un deziderat. Apa potabila si menajera era adusa cu sacaua, tractata manual pe drumeagul dintre cei trei Eustatii tocmai de la paduricea situata la via lui Titica Eustatiu. Ulterior, apa depozitata intr-un hardau la gospodaria Paul Adolf Grunau era repartizata la cele 3 “lavabouri” din interiorul vilei.
Cat priveste toaleta, aceasta functiona intr-un cochet chiosc din lemn cu jaluzele si acoperis din tabla.
Apa colectata de burlane la ploi era depozitata in 4 tuburi prefabricate din beton situate la colturile casei. Astfel, apa era folosita pe parcursul anului la prepararea solutiei de piatra vanata pentru cele 3 stropituri ale viei cu calimaxuri/vermorele.
Mai era si o casa separata – la 100 de metri in vie alcatuita din 2 camere construita din caramida, acoperis din tabla si priciuri colective pentru dormit precum si o soba mare, incalzita cand era cazul cu vita de vie, uscata. Aici erau adapostiti oamenii (barbati si femei) adusi ca mana de lucru din satele de pe Cricovul Sarat la muncile viticole, pe o perioade de 10-14 zile. Constructia era numita uzual “Casa Oamenilor”.
Alice Grunau, se casatoreste in 1928 cu capitanul Ioan Dem. (Nelly) Dimancescu, ofiter la Vanatorii de Munte si absolvent de studii universitare de educatie fizica la Springfield College/USA (1926), veteran al primului razboi mondial. Vor avea doi copii: Radu Mihai/1929 si Alexandra (Sanda) Teodora/1934. In 1944, Alice se recasatoreste cu ing. Casin Popescu (nascut 1917) cu care l-a avut pe Vlad Calin Andrei/1943.
Unicul fiu al lui Adolf Paul Grunau, maiorul Radu Grunau de la Regimentul de Cavalerie 4 Rosiori Regina Maria (formatie de elita a Garzii Regale), in 1938, la 41 de ani, se casatoreste cu Viorica Bratianu cu studii universitare, fiica unor mosieri din Badulesti (Arges-Dambovita). Din mariajul lor s-au nascut Alexandra Maria /1941 si Paul Radu Grunau/1943, a caror copilarie si adolescenta, spre deosebire de cei trei veri ai lor (Radu, Sanda si Vlad), a fost legata mai mult de leaganul traditional al familiei boierilor Bratianu din Badulesti decat de via Radalicella.
Cel de al treilea vlastar al lui Paul Adolf Grunau cu Eugenia Grunau - Gabriela Grunau - respectiv si cea mai mare in etate din cei trei urmasi, a fost si cea mai eficienta prin contributia ei
afectiva si trairile sentimentale avute. Fiinta sensibila, cu preocupari estetice si inclinari deosebite fata de practicarea picturii peisagiste, Gabriela nu se va casatori.
(Lunca Cricovului - acuarela de Ella Grunau / 1917)
Si-a desfasurat viata linistita in casa parinteasca in strada Paris 13 si dupa nationalizare (1948-1952), cand familia Grunau a fost evacuata fortat, a primit sa locuiasca in casa lui Alice Grunau (divortata intre timp de Casin Popescu) din strada Aviator Sanatescu nr. 50.
Dupa 1920, Paul Adolf Grunau a cumparat de la veciunul sau Nabadae, situat in vestul amplasamentului viei Grunau, 2 pogoane de vie situate langa drumul vicinal, de aceeasi parte. Suprafata viei Paul Adolf Grunau din Valea Mieilor ajungea la un total de 14 pogoane.
De asemenea, imprumutand mentalitatea si spiritul tehnic exigent cu care se rezolva eficient in domeniul silvic orice fenomen de eroziune sau inundare de teren prin efectul apelor pluviale sau al torentilor, Paul Adolf Grunau a transpus prin analogie lucrari de baraje, intariri de teren sau protectii preventive pe directiile zonelor vulnerabile. A realizat indiguiri sau ramforsari de piatra, impletituri cu nuiele groase sau material lemons. Astfel, disciplinand natura, Paul Adolf Grunau si-a exersat si rezolvat problemele viticole preventive prin adaptarea profesionalismului invatat si practicat la tehnica forestiera, pe parcursul stagiilor din Germania si Franta.Profesorul inginer Paul Adolf Grunau incepuse sa-si desfasoare vocatia silvica preocupat de a ridica stacheta exigentei si virtuozitatii in miscarea forestiera romana dand startul invatamantului de specialitate la nou infiintata Scoala de Silvicultura de la Branesti (1893).
In acelasi an se deplaseaza pentru un stagiu profesional de un an la Chambery in Savoia (sud estul Frantei). Aici activeaza ca atasat al conventiei forestiere locale. Tot aici se naste si Gabriela, primul sau copil.
Intre 1893 si 1907 Paul Adolf Grunau activeaza cu multa pasiune ca gospodar, staruind sa-si doteze Scoala de la Branesti cu o padure, pentru aplicarea metodologiei occidentale pe meleagurile noastre. Reuseste sa inglobeze padurea Pustnicu 620 ha (1902). Padurea reprezenta pentru Paul Adolf Grunau procesul unei metamorfozari spre o viziune moderna, cu linii deschise, drumuri pietruite, arborit, rasarit si regenerat, exploatari ingrijite, terenuri ameliorate, desecate si fixate, tehnica insamintarilor s.a.
Inainte de 1893, Paul Adolf Grunau a functionat ca atasat la Circumscriptia Silvica Bucuresti-Sinaia. Amintiri personale, ascultate “pe vin” de la fiica sa Gabriela Grunau vorbesc despre plimbari cu trasura ocolului Silvic Sinaia, vizitiu fiind un padurar. Se mergea pana la vama de la granita situata la extremitatea nordica a Predealului. Aici, cu un bacsis acordat granicerilor se depaseau limitele tarii pentru a savura “o halba de bere” pe teritoriul imperiului Austro Ungar.
Dupa 1907 Paul Adolf Grunau este numit sef al Serviciului Plantatiilor din Directia Tehnica a Administratiei Forestiere a Statului.
Publica "Istoria invatamantului silvic in Romania" (1907) si traduce din germana Manualul silvic (1911-1912). Intre 1923 si 1933 este profesor al Catedrei de Administratie Forestiera si Protectia Padurilor in cadrul Scolii Politehnice. Publica numeroase lucrari in revistele de specialitate ale vremii (Revista Padurilor, Viata Forestiera).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu